Saptamana trecuta am avut o discutie foarte interesanta si prietenoasa cu doamna Mihaela Stoenescu de la markmedia.ro. Recunosc ca m-am lasat dusa de val si am vorbit… si am vorbit… cred ca cel putin 2 ore a durat interviul. Multumesc doamnei Stoenescu pentru rabdare si pentru ca a fost un partener de discutie fascinant.
Iata rezultatul:
Educatia Merita si pentru scolarul din Tufanu si pentru bursierul de la Harvard
13 Iulie 2009 – 19 Iulie 2009
Daca luam in considerare numele sonor al fondatorului sau si capitalul financiar pe care l-a alocat (7 milioane USD, anual), e lesne de inteles de ce Fundatia Dinu Patriciu are toate datele pentru titlul de cea mai puternica organizatie neguvernamentala din Romania. Daca analizam misiunea asumata de FDP (sprijinirea educatiei, in toate formele ei) si mai apoi formele concrete pe care le ia aceasta, putem vedea cu usurinta si valoarea beneficiului oferit: accesul la educatie pentru mii de tineri fara posibilitati materiale.
La o privire si mai atenta, devine clar ca nu doar tinerii in cauza au sansa de a-si cladi un viitor solid prin educatie, ci si societatea romaneasca, in ansamblul ei.
Sprijin pe termen lung pentru educatia tinerilor
MarkMedia.ro: In ce masura initiativa omului de afaceri Dinu Patriciu a aparut ca urmare a necesitatii de a „intoarce” comunitatii parte din bunastarea business-ului pe care l-a dezvoltatsi cat, pe de alta parte, ar putea fi trecut „in contul” dorintei fondatorului de a-si aduce contributia personala la cresterea nivelului educational al noilor generatii?
Tincuta Apateanu: In primul rand, trebuie spus ca motivatiile domnului Patriciu de a se implica in filantropie sunt multiple. As mentiona mai intai faptul ca domnul Patriciu a fost profesor la facultatea de arhitectura si de atunci a ramas personal foarte apropiat de domeniul educatiei. De-a lungul timpului – si ma refer la perioada premergatoare infiintarii fundatiei – domnia sa a sustinut foarte multi tineri prin burse pentru studii in strainatatate si, in plus, a sponsorizat tot felul de proiecte in domeniul educatiei. La un moment dat a aparut insa necesitatea ca aceste proiecte sa fie administrate de o fundatie, ca urmare a deciziei domnului Patriciu de a sprijini educatia tinerilor printr-un demers unitar, sustenabil si pe termen lung.
Aceasta fundatie reprezinta asadar implicarea personala a domnului Patriciu in comunitate si, in mod special, in sistemul educational din Romania.
Daca ne referim la Rompetrol, vorbim de un lucru separat, de implicarea acestei companii in viata comunitatii din care face parte. E un lucru cu totul diferit de activitatea Fundatiei Dinu Patriciu pentru ca in primul caz e vorba de initiative de CSR ale companiei Rompetrol, care sunt finantate din profitul acesteia.
In cazul nostru, vorbim de o initiativa personala a unui om, care este legata direct de apropierea domnului Patriciu sale de domeniul educatiei ca si de dorinta sa de a reinvesti in comunitate. Din cate stiu eu, si il cunosc de cativa ani pe domnul Patriciu, de vreo 9 ani, domnia sa si-a dorit sa sustina tinerii din mediul rural lipsiti de mijloace materiale, pentru ca acestia sunt cei care se lovesc in mod special cu bariere de acces la invatamantul de calitate (liceu sau universitate). Exista statistici care arata ca doar 2% din tinerii din mediul rural ajung la universitate.
Societatea civila din Romania are nevoie de vizibilitate
MarkMedia: Care este bugetul de care beneficiaza Fundatia Dinu Patriciu?
Tincuta Apateanu: Domnul Patriciu a alocat un buget considerabil fundatiei; este vorba de 7 milioane de dolari anual. Implicarea personala a domniei sale este reflectata foarte clar de modul de finantare a fundatiei. Vorbim de o finantare avand la baza un mecanism de endowment, un procedeu foarte obisnuit de finantare a fundatiilor in SUA, care consta in plasarea unei sume de bani intr-un fond de investitii si utilizarea dobanzii aferente pentru sustinerea financiara a proiectelor fundatiei. In cazul de fata, domnul Patriciu a plasat suma de 100 milioane de USD intr-un fond de investitii din strainatate, cu care a negociat o rata anuala minima de profit de 7%, de unde si suma de 7 milioane de USD care asigura bugetul anual al Fundatiei.
Este, cum spuneam, un mecanism care asigura finantare celor mai multe fundatii din America, pe cand in Romania exista, din cate stiu, doar 2 fundatii finantate in acest mod – Fundatia pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc si noi. Si spun asta pentru ca exista multe proiecte frumoase, sunt oameni inimosi si organizatii extraordinare in Romania dar cele mai multe dintre acestea se zbat mereu pentru fonduri. Obtin fonduri pentru un proiect si cand il incheie pe acesta deja se intreaba de unde sa mai faca rost de fonduri pentru urmatoarele. Asta face ca societatea civila din Romania sa nu fie sustenabila pe termen lung.
Aici intervine si viziunea pe care statul, in ansamblul sau, o are asupra societatii civile. Sunt tari in lume in care statul incurajeaza foarte puternic dezvoltarea societatii civile. Din punctul meu de vedere, societatea civila din Romania are nevoie de vizibilitate pentru ca e nevoie sa se vada si lucrurile bune care se intampla in jurul nostru dincolo de scandaluri si violenta. In plus, cred ca este nevoie de un nivel mai ridicat de educatie a publicului in ce priveste spiritul filantropic. Trebuie sa ne gandim ca societatea civila suntem si noi si deci trebuie sa ne implicam si noi, in masura in care avem fiecare posibilitatea. De altfel, acesta este un comportament pe care noi incercam sa-l promovam.
Continue reading →
.
