Numele meu este Tincuta Apateanu, am 34 de ani si doi copii minunati: Mihai si Maria. Din anul 2007 coordonez programele si strategia Fundatiei Dinu Patriciu. Imi place extraordinar de mult ceea ce fac desi nu este intotdeauna jobul cel mai usor. Dorm foarte bine atunci cand stiu ca prin ceea ce am facut peste zi am redat cuiva speranta.. nu la fel de bine ma simt atunci cand stiu ca nimic din ceea ce pot face eu nu poate schimba cursul unor evenimente. Mi-am insusit personal misiunea fundatiei, aceea de a sprijini si promova educatia si mai ales de a sustine tinerii buni la invatatura dar cu o situatie materiala defavorabila. Mi-as fi dorit desigur ca, atunci cand eram eu la liceu, cineva sa imi intinda o astfel de mana. Am fost la vremea aceea in situatia in care sunt multi dintre bursierii nostri acum – aceea de a purta un singur pulover toata iarna sau de a refuza absolut orice iesire in oras pentru ca nu aveam niciun leu in buzunar. Si stiu ca din pacate nu numai eu am fost intr-o astfel de situatie. De aceea acum pot spune ca destinul mi-a dat sansa nesperata de a “repara” cumva ceea ce s-a intamplat atunci, de a putea ajuta alte mii de tineri cu situatii materiale dezavantajoase, tineri care isi doresc mult sa invete, sunt ambitiosi, insa pornesc din start cu un dezavantaj. Dezavantajul de a nu avea sustinerea unei familii bine pozitionate financiar.
Cred foarte mult in filantropie, cred in implicarea societatii civile in rezolvarea unor probleme sociale. Si mai cred ca oamenii care au ajuns la un anumit statut si confort financiar au nevoie sa ii ajute pe ceilalti, mai putin norocosi. Insa nu fac acest lucru pentru ca de multe ori nu au incredere ca banii lor ajung chiar la cei in nevoie.
Am norocul de a avea alaturi o echipa extraordinara, tanara si dinamica, o echipa ce crede foarte mult in misiunea noastra si gaseste satisfactii in aceasta munca.
Am decis sa pornesc acest blog pentru ca as vrea sa impartasesc toate lucrurile frumoase pe care le intalnim in activitatea noastra, experientele noastre bune sau rele si lucrurile din care invatam in fiecare zi. Vreau sa vorbesc despre proiectele noastre, despre planuri de viitor si despre felul in care putem, impreuna, sa schimbam in bine daca nu toata lumea, macar o buna parte din ea.